Appelle mon numero

Te trezeşte o melodie cunoscută...

Deschizi un ochi, încreţeşti sprâncenele, bombăneşti ceva nu chiar bun şi întinzi mâna spre noptieră... Îndrepţi privirea nepăsătoare spre telefonul mobil şi... ai-ai-ai! Nu e deşteptătorul, e EL!!! Sari fericită de pe pat, îţi rezervezi câteva secunde pentru a te concentra, şi răspunzi... "-Salut!"... Te întinzi plină de energie, desfaci aripile şi zbori spre bucătărie... CÂND! auzi din nou o melodie... acum precis e deştepătorul... a fost un vis...

Alene cobori picioruşele din pat... Te uiţi răutăcios spre telefon... Nimic! Faci primul pas cu stângul... Te laşi copleşită de rutina de dimineaţă, în care orice sunet te irită, pentru că nu e sunetul unui apel...

Faci un duş rece însoţit de comentariul "Am sa fiu plină de viaţă în ciuda ţie, dacă tot nu suni!"... Beai ceai de fructe, dar nici nu observi asta... "Pentru ce să promiţi că ai să suni de dimineaţă, dacă toată lumea e deja în drum spre serviciu, iar tot nu suni?!"... Pluteşti prin casă pe traiectorii accidentale... Ajungi la oglindă, unde petreci jumate de oră sub deviza "În ciudă ţie, azi am să fiu mai frumoasă ca oricând"... Te mai reţii la oglindă să verifici toate detaliile, şi de mândrie faţă de rezultat, încep în sfărşit să auzi trilul păsărelelor de peste fereastră... "E frumoasă lumea chiar dacă nu suni..."

Accelerezi mişcarea, din când în când făcând paşi de dans... În gând, parcurgi câte a treia oară toate scenariile posibile de răspuns, atunci când EL totuşi va suna... Programezi dialogurile până la ultimul cuvinţel şi zămbeşti, uşurel-uşurel... Închei acţiunile de răzbunare cu o rochiţă aeriană, care delicat îţi conturează liniile, dar lasă spaţiu şi pentru imaginaţie...

Ultimile rotiri şi eşti gata pentru o nouă zi... "Şi nici nu încerca să mă suni!"... "Nici n-am să răspund!"... deschizi uşa...

Sună! SUNĂ!

"Salut, frumoaso!"

"Salut", răspunzi scurt şi uscat.

"Nu te-am trezit? Ce planuri ai pentru astăzi?"

"Eu la ora asta demult nu dorm!", strigi în telefon, "şi în general, eu acum nu pot vorbi, fug la lucru. Ciao!" şi închizi.

ĂĂĂ... un minut de blocare totală... ăăă...

Laşi gentuţa să cadă din mâini şi te aşezi pe podea... Te uiţi la telefon şi îţi dai peste frunte... "Nu când, nu când am să prin la minte???!!!"... Suspini, dar cu fericire... Zâmbeşti... "Offf!"... Iar zâmbeşti...

Te ridici, priveşti în oglindă şi îţi vezi aripile... "Las că ÎL voi suna eu, deseară, când îi va trece supărarea"... Trimiţi o bezea imaginii tale şi păşeşti în lume... Plină de gânduri pozitive... şi dulci... foarte dulci...

Mylene Farmer- Appelle mon numero