Christmas mood

Jingle bells, jingle bells,

Jingle all the way

Oh what fun it is to ride

In a one horse open sleigh!

Mă gândesc serios să mă mut înapoi la părinți pe perioada sărbătorilor de iarnă. De ce? Pentru că:

- îmi place de sărbători să mă aflu printre oameni plini de voie bună, să mă simt în centrul evenimentelor, să fiu încojurată de gălăgie pozitivă. Iar la mine acasă, gălăgie face numai ceainicul... și vecinii, uneori... :)

- vreau brăduț în casă, fie și artificial (dau din ochi Green Peace-ului) și în general, decor de Crăciun. La moment eu brăduț nu am și... of... lenea e cucoană mare, deci există riscul să nu-l procur nici anul ăsta... Iar la părinți casa e pregătită pentru sărbători, mamica are grijă! :)

- ador de Crăciun să privesc filme cu tematica respectivă, iar așa filme trebuie de privit cu cineva. Deși practic orice film privit cu mama evoluează în dezbateri despre sensul vieței, sunt gata să-mi asum riscul :)

Și ar mai fi ceva... Când trăiești aparte dispare cea mai mare veselie a sărbătorilor: să ascunzi prin casă cadourile pentru cei dragi, astfel ca ei să nu le găsească și, desigur, să le găsești pe cele pregătite pentru tine - un fel de Christmas Quest! *hi-hi*

Cum credeți, să-i preîntâmpin pe ai mei despre intenția respectivă, sau să vin deodată cu valiza, ca să nu aibă încotro?

He, she & friendship

El: (în șoaptă) Auzi, auzi! Dă să copii exercițiul trei…
Ea: Dă-mi pace!
El: (în soaptă) Auzi, dă să copii, că degrabă-i sunetul…
Ea: Țîț!
El: (în soaptă) Dă-mi să copii, că de nu - îi zic lui Danu că tu-l iubesti!
Ea: (în soaptă) Taaaaaaci, debilule!
El: Danuuu, da Ilinca te iubeste! Serios!
Ea: Dna profesoară, da Călin copie! Demult!
El: (în soaptă): ai să mai vezi tu de la mine "hai împreună acasă"…

Peste 10 ani:

El: Ilinca, Iliiiiinca!
Ea: Dă-mi pace!
El: (cu glas dulce) Ultima-ultima dată, jur!
Ea: (rece) Mai ai să mă zăpăcești?
El: Ce parcă te rog să-mi dai să copii… doar un sunet!
Ea: (supărată) Și ce am să am eu de la asta?
El: (disperat) Cere ce vrei! numai sun-o, te rooooog!
Ea: (fericită) Un kilogram de înghețată și cheile de la mașină pe tot weekendul!
El: Ilinca!!!
Ea: (râzând) Gata, te-ai răzgândit?
El: E o extorcare! Dar în fine… Deci, o suni și îi spui că după ora șase am fost cu tine la parinții tăi, și acolo…

Peste 5 ani:

Ea: Eu te-am iubit întotdeauna, iar tu…
El: Nu mă minți, tu l-ai iubit si pe Danu!
Ea: Idiot! (râde)
El: Ilinca… tu doar știi că noi nu vom rezista împreună…
Ea: (zâmbește) Știu, de asta și mă enervez!
El: (o cuprinde) Dă un pup…
Ea: Numai unul (întinde fruntea spre el).

Peste încă 10 ani:

El: Ilinca, Iliiiiinca!
Ea: Dă-mi pace, eu ți-am zis!
El: Da chiar n-am să-ți dau!
Ea: (sever) Să nu te văd! Marș la femei-ta!
El: (zâmbește) Tu ești femeia mea…
Ea: (mai moale) Atunci du-te la soții-ta…
El: Numai tu mă înțelegi…
Ea: (furioasă) Taaaci si du-te acasă!
El: (cu glas dulce) Chiar mă alungi?
Ea: Nu mă privi așa! Asta nu mai funcționează din clasa a treia!
El: Eu te iubesc… și tu mă iubești…
Ea: Eu îl iubesc pe Danu! (râde)
El: Ilinca…. Iliiiiinca…
Ea: S-a dus deja trenul, Călin…
El: Da un pup?
Ea: Nu. (se întoarce de la el)
El: Iliiiinca… (o sărută pe ceafă)

Peste încă 15 ani:

Ea: (îngrijorată) Cum e?
El: Se simte rău…
Ea: Pot să vă ajut cu ceva?
El: (trist) Da… să-mi fii alături…
Ea: Eu sunt, întotdeauna am fost…
El: Știu… (răsuflă din greu) Ilinca, am vrut să-ți spun ceva…
Ea: Da…
El: Mulțumesc că m-ai alungat atunci…
Ea: (zâmbește) Cu cea mai mare plăcere!
(Un minut de tăcere)
El: Da nota doi la matematică oricum nu ți-o iert!
Ea: Dobitocule, eu din cauza ta l-am ratat pe Dan!!!
El: Ai-ai-ai… Ilinca-Ilinca…

Thus spoke Nietzsche

Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici... aha, şi mai sceptici, mai închişi în sine şi practic întotdeauna mai sarcastici... - pun pariu că asta e continuarea care s-a pierdut prin manuscrisele lui Nietzsche sau a fost cenzurată iniţial de vreun optimist cronic :)

A Woman's Soul

Doamne, de ce ai hotărât să pedepseşti bărbatul cu femeia înţeleg, şi susţin iniţiativa...

Dar de ce, Doamne, ne-ai dat suflet? Oare nu ţi-ai închipuit că sufletul de femeie este un element mult prea fragil, ce ar putea strica toată răzbunarea?

Tu ne-ai dat privire fermecătoare pentru ca noi să hipnotizăm bărbaţii, dar nu pentru ca ochii să ne fie scăldaţi de lacrimi din cauza lor...

Tu ne-ai dat urechi ca să fim atente la informaţia din jurul nostru, şi nu să ascultăm minciunile pe care ei le şoptesc cu atâta tandreţe...

Tu ne-ai dat buze senzuale pentru ca noi să-i putem induce în eroare cu vorbele noastre, iar noi ne lăsăm sărutate şi dezarmate...

Tu ne-ai înzestrat cu picioruşe superbe, pentru ca noi să le sustragem atenţia de la jocul nostru, şi nu pentru ca noi să dansăm pentru plăcerea lor...

Tu ne-ai dat mânuţe dibace, ca noi să putem cu iscusinţă sa-le înfigem cuţitul între coaste, sau să trimitem o suliţă în inimă, sau ce mai era prevăzut în contractul cu tine, iar noi, în loc, le cream tot confortul posibil... doamne fereşte să rămână bărbatul flămând...

Tu ne-ai înzestrat cu fantezie, ca revanşele să fie căt mai diversificate, şi nu pentru ca noi să găsim explicaţie pentru toate prostiile pe care le fac barbaţii...

Tu ne-ai dat răbdare, pentru ca noi să putem acţiona strategic, şi nu să-i aşteptăm seara la fereastă...

Tu ne-ai umplut inima cu pasiune, pentru ca gustul răzbunării să fie mai pronunţat, iar noi, în loc, ne îndrăgostim de cei, ce ar trebui să ne fie jertfe...

Doamne, ai creat o armă perfectă, amestecul inteligenţei şi frumuseţii, dar ai stricat totul adaugând seminţe de suflet... Tu şi eşti responsabil... Aşa că nici un fel de penalităţi pentru neîndeplinirea contractului!