Atenţie, urmează un post cu elemente de utopism.
Ceva timp în urmă, în unul din comentarii, am fost invinuită că nu fac parte din "generaţia de aur" a Moldovei... Tot de pe pozitiţa de outsider, scriu acest post...
Mi-e trist de comentariile pe care le lasă tinerii sub diferite ştiri. Nu vreau să generalizez doar pe baza acestora, totuşi, o tendinţă în dispoziţia tineretului poate fi văzută cu ochiul liber. Iată, de exemplu, opiniile frecvent întâlnite referitor la majorarea tarifelor la transportul public în Chişinău.
Mojaritatea comentariilor se rezultă la aceea că pensionarii trebuie să stea acasa şi să se mulţumească cu ceea ce au. Şi n-au ei ce să circule prin oraş, să meargă la policlinici şi pieţe. Se primeşte că omul după o anumită vârstă nu mai e om? Dacă nu aduce folos societăţii, trebuie exilat? Ok, aveţi drept la opinie. Dar, constatarea provoacă tristeţe...
La noi în ţară bătrânii nu trăiesc, ei există. Cum poţi să trăieşti pe 500-700 lei pe lună? Cineva va spune că ei dau camere în chirie sau au ajutor financiar din partea copiilor... Este adevăr şi aici, însă acesta este foarte relativ... Serviciile comunale, alimentaţia, medicamentele - sunt nişte cheltuieli foarte greu de suportat. Dacă totuşi viaţa pensionarilor vă pare prea dulce, amintiţi-vă cum arată bătrânii din ţările dezvoltate, ce viaţa au ei...
Mulţi scriu că la noi transportul e prea ieftin, şi dacă dorim să ajungem în Europa, e nevoie să ajustăm preţurile. Personal, consider că ar trebui să începem de la cultură. Dar dacă tot rămânem pe idee preţurilor la călătoriile în transport public, nu ar fi logic ca acest pas să urmeze după majorarea salariilor şi pensiilor până la nivelul corespunzător? Părere subicetivă, recunosc.
Alţii sunt nemulţumiţi de faptul că călătoriile până la Chişinău costă mai scump decât în raza oraşului. Şi bătrânii din alte localităţi trebui să plătească mai mult pentru a ajunge la piaţă, de exemplu, decât cei ce trăiesc în municipiu. Iarăşi, nu înţeleg care e problema. E logic să fie călătoriile cu troleibuzul mai ieftine decăt cu autobuzul, şi biletele la transport interurban să fie mai scumpe. Şi dacă tot se aduce acest argument, de ce se raportează doar la persoane în vârstă?
Altceva, pensionarii au părerea lor. O exprimă, fac proteste, vor să fie auziţi... Au tot dreptul. De ce când ţine de grevele elevilor şi studenţilor, tineretul are o poziţie referitor la manifestări de acest gen, iar când sunt vizate interesele oamenilor în vârstă - o opinie diametral opusă: să stea acasă? Dacă tot democraţie construim, nu ar trebui să fie una selectivă. Şi libertatea cuvântului rămâne libertate dacă aparţine tuturor, nu altfel. Chiar dacă nu vă place ceea ce auziţi.
Dar, chiar şi cele scrise mai sus nu sunt cele mai importante. Cea mai mare problema, după părerea mea, este lispa de respect faţă de pensionari. Poţi să ai orice poziţie, să apelezi la orice argument, cât n-ar fi de ridicol, dar să ţii cont de bunul simţ. Nu vreau să aduc citate din comentariile tinerilor, care ar putea fi consideraţi "generaţie de aur" de către unii, dar eu pur şi simplu mă sufoc de lipsa de educaţie a unor concetăţeni. Considerati-mă ipocrită, dar respectul faţă de oamenii în vărstă mi-a fost insuflat în familie aşa de bine, că eu niciodată nu mi-aş permite nici cea mai mică înjurătură, care nu ar fi situaţia. Da, ştiu, nu toţi bătrânii au comportament cuviincios, dar asta nu înseamnă că noi, tinerii, trebuie să ne manifestăm obraznic în răspuns. Ok, iarăşi e părerea mea subiectivă.
Cam asta e, concluziile sunt de prisos. Mă întreb numai, dacă toţi tinerii îşi dau seama cât de repede trece timpul... Fără să dorim, vom fi şi noi pensionari cândva... E puţin probabil să se înţeleagă vreodată generaţiile, dar măcar să încercăm putem?
PS:
o ştire la temă, care datează cu 20 octombire 2009.
