Doamne, de ce ai hotărât să pedepseşti bărbatul cu femeia înţeleg, şi susţin iniţiativa...
Dar de ce, Doamne, ne-ai dat suflet? Oare nu ţi-ai închipuit că sufletul de femeie este un element mult prea fragil, ce ar putea strica toată răzbunarea?
Tu ne-ai dat privire fermecătoare pentru ca noi să hipnotizăm bărbaţii, dar nu pentru ca ochii să ne fie scăldaţi de lacrimi din cauza lor...
Tu ne-ai dat urechi ca să fim atente la informaţia din jurul nostru, şi nu să ascultăm minciunile pe care ei le şoptesc cu atâta tandreţe...
Tu ne-ai dat buze senzuale pentru ca noi să-i putem induce în eroare cu vorbele noastre, iar noi ne lăsăm sărutate şi dezarmate...
Tu ne-ai înzestrat cu picioruşe superbe, pentru ca noi să le sustragem atenţia de la jocul nostru, şi nu pentru ca noi să dansăm pentru plăcerea lor...
Tu ne-ai dat mânuţe dibace, ca noi să putem cu iscusinţă sa-le înfigem cuţitul între coaste, sau să trimitem o suliţă în inimă, sau ce mai era prevăzut în contractul cu tine, iar noi, în loc, le cream tot confortul posibil... doamne fereşte să rămână bărbatul flămând...
Tu ne-ai înzestrat cu fantezie, ca revanşele să fie căt mai diversificate, şi nu pentru ca noi să găsim explicaţie pentru toate prostiile pe care le fac barbaţii...
Tu ne-ai dat răbdare, pentru ca noi să putem acţiona strategic, şi nu să-i aşteptăm seara la fereastă...
Tu ne-ai umplut inima cu pasiune, pentru ca gustul răzbunării să fie mai pronunţat, iar noi, în loc, ne îndrăgostim de cei, ce ar trebui să ne fie jertfe...
Doamne, ai creat o armă perfectă, amestecul inteligenţei şi frumuseţii, dar ai stricat totul adaugând seminţe de suflet... Tu şi eşti responsabil... Aşa că nici un fel de penalităţi pentru neîndeplinirea contractului!
