Azi toți scriu despre Yuri Gagarin.
Și eu am să scriu.
Azi, de ziua cosmonauticii, am avut o zi plină de alergătură și retrăiri pe teme, ce afectează doar microcosmosul meu personal. Casă-stradă-rutieră-arhivă-rutieră-lucru-rutieră-arhivă-alergat-ministresl justiției-rutieră... care aici „primul-om-în-spațiu”?
Dar am ajuns seara acasă, mi-am făcut un ceai, m-am așezat lângă fereastră și am privit spre cer...
Mi-am închipuit cum e să fii acolo, să fii primul... Să-ți riști viața și să câștigi... Da, nu e doar meritul lui, e lucrul întregii echipe... Dar el e simbolul. Pentru mine el e simbolul lărgirii orizontului oportunităților. Și simbolul conștientizării cât de mici suntem noi în realitate...
50 de ani au trecut... Ce simțim noi azi în legătură cu această zi? Mai simțim ceva? Normal că da. Dar eu aș vrea să simt ceea ce era în sufletele oamenilor care au retrăit atunci acele evenimente: toată tensiunea cursei spațiale și o victorie glorioasă a omenirii asupra gravitației terestre.
Și acesta a fost doar începutul!
Поехали!
