Azi toți scriu despre Yuri Gagarin.
Și eu am să scriu.
Azi, de ziua cosmonauticii, am avut o zi plină de alergătură și retrăiri pe teme, ce afectează doar microcosmosul meu personal. Casă-stradă-rutieră-arhivă-rutieră-lucru-rutieră-arhivă-alergat-ministresl justiției-rutieră... care aici „primul-om-în-spațiu”?
Dar am ajuns seara acasă, mi-am făcut un ceai, m-am așezat lângă fereastră și am privit spre cer...
Mi-am închipuit cum e să fii acolo, să fii primul... Să-ți riști viața și să câștigi... Da, nu e doar meritul lui, e lucrul întregii echipe... Dar el e simbolul. Pentru mine el e simbolul lărgirii orizontului oportunităților. Și simbolul conștientizării cât de mici suntem noi în realitate...
50 de ani au trecut... Ce simțim noi azi în legătură cu această zi? Mai simțim ceva? Normal că da. Dar eu aș vrea să simt ceea ce era în sufletele oamenilor care au retrăit atunci acele evenimente: toată tensiunea cursei spațiale și o victorie glorioasă a omenirii asupra gravitației terestre.
Și acesta a fost doar începutul!
Поехали!
2 comments:
Și eu ași vrea să simt ceea ce i-a împins pe oameni să iasă în Piața Roșie pe 14.04.1961. Fără news-alert sau twitter-uri. Fără Hai, ... sau ce altă inițiativă civică o mai fi existând.
În schimb simt un pic de frustrare și o mare doză de neînțeles - atunci trecuseră un pic mai mult de 1 deceniu de la cel mai dur conflict mondial și totuși omenirea a reușit acel gigantic pas, acum au trecut 50 de ani de prosperitate economică fără precedent iar realizările cosmice practic au stagnat. E ca și cum omenirea ar fi construit o barcă și s-ar fi limitat la plimbările pe lac fără a încerca să meargă măcar cu un bric pe mare.
Dacă era în viață acum Koroleov ar fi răspuns - ПРИЕХАЛИ!
Radu, știi că mă gândeam și eu la asta, ca de atunci ne mișcăm nu niște mași extremi de mici, și omenirea e cam dezamăgită.
Probabil se lucrează intens la tehnologii care ar permite ceea la ce visăm - călătorii intergalactice - dar omul e om, și capacitatea lui de creare este limitată, mai mult sau mai puțin. Totuși, presupun că cucerirea cosmosului e un lucru mult mai complicat decât ne închipuim, așa că trebuie să fim răbdători :)
Post a Comment