Zilele astea am auzit cântecul de mai sus, şi mi-a plăcut foarte mult paralela trasă de autorul versurilor între dragoste şi pantofi.
Cred că fiecare din noi a avut „cea mai dragă pereche de pantofi”, la care nu a vrut să renunţe în pofida tuturor motivelor. Şi-s vechi, şi demodaţi, şi se rup permanent… dar sunt aşa de comozi, picioarele se simt fericite când îi încalţi şi pur şi simplu îs dragi sufletului. Ai amintiri frumoase legate de ei. Oare nu tot aşa e cu dragostea? Nu degeaba se spune că iubeşti nu pentru, ci în ciudă.
Ce se întâmplă când totuşi te decizi la anumite schimbări? Pantofii vechi te-au obosit într-atât de tare cu grijile pe care le provoacă, încât îţi iei o pereche nouă, frumuşică, poate chiar mai calitativă decât cea precedentă. Dar când o încalţi, nu te simţi în apele tale, picioruşule încep să se plângă pe disconfort şi îţi ia ceva timp să te deprinzi cu formele noi. Dar şi ele se acomodează la tine, devin mai moi, mai primitoare…
Trece timpul, şi atunci când vii acasă şi te descalţi, nu mai tragi cu ochiul spre prietenii tăi cei vechi… Apoi, într-o zi te hotărăşti să-i arunci de totul, pentru că ocupă loc degeaba. Aşa cum şi dragostea trecută ocupă loc în suflet, care, posibil, ar putea fi utilizat mai eficient. Şi îţi trece… pentru că viaţa e în schimbare permanentă… e ceva natural… e…
Morală: dacă ai nevoie de schimbări, dar te temi că e prea complicat, încearcă întâi pe o pereche de pantofi… ;))
