Spoiler alert missing

Oare câte cărți există, care să dezvăluie sfârșitul unei alte cărți?

Care este probabilitatea să dai peste o astfel de carte?

Și care este probabilitatea să dai peste o astfel de carte, citind anume cartea, deznodământul căreia este relatat?

Probabilitatea e minimă, desigur, dar eu am noroc la șanse mici :)

Deci, citesc eu încetișor „1984” de George Orwell. Savurez lectura, atent, dozat, pentru a simți mai bine atmosfera în care se desfășoară subiectul. Am grijă să nu răsfoiesc cartea pentru a afla finalul mai repede. Îl rog pe Natan să nu-mi dea aluzii, și evit acest subiect în discuțiile cu alții. Mai pe scurt, ocolesc spoilerele cum pot (apropo, nu am găsit un termen echivalent în română).

Și...

Azi aveam jumătate de oră liberă. Zic, dă să fac o pauză de la „1984” și să citesc vreo povestire scurtă. Din toate povestirile pe care le aveam în telefon aleg anume „„Repent, Harlequin!” Said the Ticktockman”, de Harlan Ellison. Și anume această povestire este o trimitere, doar de jumătate de propoziție, la ceea, cu ce se termină romanul „1984”. Jumătate de propoziție anume în această povestire!

Krujka mednaya!*

*frazeologism, mot a mot se traduce drept „cană de cupru”, reflectă indignare profundă.

Smile, dear!

Azi două fete în rutieră discutau despre calitățile bărbaților, și nicidecum nu puteau decide care e cea mai importantă. Au ajuns să aleagă între simțul de responsabilitate și capacitatea de a se discurca în orice situație. Grea alegere, aș zice eu.

Eu, ascultându-le vrând-ne vrând, mă gândeam ce e cel mai important pentru mine într-un bărbat. Da, desigur, ar fi bine să fie responsabil. Dar punând mână la inimă (sau pe sânul stâng, ceea ce și mai sacru), eu sunt în stare să mă îndrăgostesc de cel mai iresponsabil om din lume și să trăiesc cu el o viață fericită (sper că mama nu citește acest post). Probabil, anume în cazul dat, aș descrie „cel mai important” mai degrabă ca „ceva fără ce nu aș putea precis”, decât „ceva ce apreciez mult”. 

Și în momentul în care mi-am pus întrebarea respectivă, răspunsul a venit de la sine. Cea mai importantă calitate într-un bărbat pentru mine este simțul umorului. Umorului, nu omorului. De dapt, e și cel mai principal criteriu, după care apreciez oamenii. De ce? Pentru că reflectă practic toate celea pe care trebuie să le știi despre un om la etapa inițială: nivelul de educație, inteligența, capacitatea de a reacționa prompt, tactul ș.a. Atunci când un om glumește el e așa cum e, natural, adevărat, senin. 

Și prin toate greutățile vieții e mult mai ușor să treci cu niște glume bune. Nu îmi inchipui să fiu alături de cineva, care ia totul prea serios. Sau care face glume de gen american. Sau care nu știe limite, și face haz din necazurile altora. În schimb atâta timp cât un bărbat mă face să răd, pot să-i iert practic orice. :)

Deci, cam așa ar fi un final ideal al unui cuplu: și au trăit fericit până la o sută de ani, iar într-o zi... au murit de râs :)