Showing posts with label thoughts. Show all posts
Showing posts with label thoughts. Show all posts

Monday, December 17, 2012

Winter potpourri


Nu pot dormi :)

Nu pot dormi din cauza emoțiilor care mă copleșesc. Trebuie să le așez în rânduri, ca peste ceva timp să le pot reciti... și zâmbi, amintindu-mi de aceste timpuri... 

Potpourri de gânduri...

***
Azi am avut un zbor extraordinar. Am urmărit apusul deasupra norilor. De nedescris. Culorile roz-violete deasupra unei mări neliniștite de nori albi... Raze ascuțite, dar mângâietoare... Și sentimetul cela al unei lumi mari și al unui om mic...
Oamenii, la care m-am gândit în acel moment, îmi sunt extraordinar de dragi...

***
Îmi era dor de Chișinău. Am ajuns acasă la mijloc de noapte, și m-am scufundat în străzi acoperite de zăpadă. Apoi, deja în cuibul meu, mi-am făcut un ceai aromat, am aprins câteva lumânări, și am savurat particica de Chișinău de noapte, care aparține doar ferestrei mele - îmi aparține doar mie... Contopire.

***
Asteriscurile dintre gânduri nu sunt doar niște delimitări. Aceasta e ninsoarea din sufletul meu.

***
Mi-am dat seama, că pe parcursul anilor, în memorie și în inimă mi-au rămas doar oamenii, care m-au făcut fericită, și oamenii, cărora eu le-am pricinuit ceva durere. Restul s-a scurs. Și asta e bine. Trebuie de avut mai multă grijă de cei dragi, azi, acum.

***
Nu trebuie să-ți fie rușine să fii fericit.

***
Din cântecul de mai sus:

„...But I only can see the myself
Skating around the truth who I am
But I know, dad, the ice is getting thin...”

Genial, nuș cum :)

Sărbători fericite! :*


Tuesday, July 10, 2012

To my future children

Azi am realizat pentru prima dată că sunt cu adevărat gata să am copii. Adică, nu anul acesta, și nici la anul, și probabil nici peste un an, dar, în principiu, sunt gata.

M-am gândit, ce ar fi important să-i învăț, sau cel puțin să încerc. Iată gândurile mele.

I-aș învăța că e foarte important să știi să râzi de tine. Căci să râzi de alții e simplu. 

Le-aș spune că este absolut necesar să poți merge la compromis. Chiar dacă ai dreptate.

Aș încerca să le explic că greșelile sunt parte din viață. Atât greșelile noastre, cât și greșelile altora.

Le-aș povesti că să fii îndrăgostit este extraordinar! Chiar dacă nu e reciproc. 

Aș încerca să-i învăț să se simtă bine și atunci când sunt în companie doar cu sine însuși. Pentru că atât de mulți oameni devin dependenți de televiziune, internet, rețele sociale, doar pentru că nu pot suporta să fie singuri.

Le-aș povesti că majoritatea oamenilor preferă să primească, mai degrabă decât să dea. Astfel, majoritatea oamenilor nu au ceea ce vor, și se simt nefericiți. Iar dacă înveți să te bucuri atunci când dai - ai mult mai multe motive pentru zâmbet.

Le-aș spune că este foarte important să dai respect altora. Că e mai bine să greșești acordând respect, decât să privezi de stimă pe o persoană cu adevărat demnă.

Și le-aș zice că, deși pot să-i învăț multe lucruri, eu tot pot da greș, pentru că eu sunt mai întâi om, iar apoi părinte. :)


PS: părinții tot au multe de învățat, toată viața.

Monday, August 1, 2011

Smile, dear!

Azi două fete în rutieră discutau despre calitățile bărbaților, și nicidecum nu puteau decide care e cea mai importantă. Au ajuns să aleagă între simțul de responsabilitate și capacitatea de a se discurca în orice situație. Grea alegere, aș zice eu.

Eu, ascultându-le vrând-ne vrând, mă gândeam ce e cel mai important pentru mine într-un bărbat. Da, desigur, ar fi bine să fie responsabil. Dar punând mână la inimă (sau pe sânul stâng, ceea ce și mai sacru), eu sunt în stare să mă îndrăgostesc de cel mai iresponsabil om din lume și să trăiesc cu el o viață fericită (sper că mama nu citește acest post). Probabil, anume în cazul dat, aș descrie „cel mai important” mai degrabă ca „ceva fără ce nu aș putea precis”, decât „ceva ce apreciez mult”. 

Și în momentul în care mi-am pus întrebarea respectivă, răspunsul a venit de la sine. Cea mai importantă calitate într-un bărbat pentru mine este simțul umorului. Umorului, nu omorului. De dapt, e și cel mai principal criteriu, după care apreciez oamenii. De ce? Pentru că reflectă practic toate celea pe care trebuie să le știi despre un om la etapa inițială: nivelul de educație, inteligența, capacitatea de a reacționa prompt, tactul ș.a. Atunci când un om glumește el e așa cum e, natural, adevărat, senin. 

Și prin toate greutățile vieții e mult mai ușor să treci cu niște glume bune. Nu îmi inchipui să fiu alături de cineva, care ia totul prea serios. Sau care face glume de gen american. Sau care nu știe limite, și face haz din necazurile altora. În schimb atâta timp cât un bărbat mă face să răd, pot să-i iert practic orice. :)

Deci, cam așa ar fi un final ideal al unui cuplu: și au trăit fericit până la o sută de ani, iar într-o zi... au murit de râs :)

Tuesday, April 12, 2011

Поехали!

Azi toți scriu despre Yuri Gagarin.


Și eu am să scriu.

Azi, de ziua cosmonauticii, am avut o zi plină de alergătură și retrăiri pe teme, ce afectează doar microcosmosul meu personal. Casă-stradă-rutieră-arhivă-rutieră-lucru-rutieră-arhivă-alergat-ministresl justiției-rutieră... care aici „primul-om-în-spațiu”?

Dar am ajuns seara acasă, mi-am făcut un ceai, m-am așezat lângă fereastră și am privit spre cer...

Mi-am închipuit cum e să fii acolo, să fii primul... Să-ți riști viața și să câștigi... Da, nu e doar meritul lui, e lucrul întregii echipe... Dar el e simbolul. Pentru mine el e simbolul lărgirii orizontului oportunităților. Și simbolul conștientizării cât de mici suntem noi în realitate...

50 de ani au trecut... Ce simțim noi azi în legătură cu această zi? Mai simțim ceva? Normal că da. Dar eu aș vrea să simt ceea ce era în sufletele oamenilor care au retrăit atunci acele evenimente: toată tensiunea cursei spațiale și o victorie glorioasă a omenirii asupra gravitației terestre.

Și acesta a fost doar începutul!

Поехали!

Wednesday, April 8, 2009

7 quotes for the April 7th

Democracy is too good to share with just anybody. Nigel Rees 

Îmi place cum unii cetăţeni ai Republicii Moldova înţeleg democraţia – ceva abstract, noţiune la care apelezi când îţi aperi drepturile, şi ceva ce omiţi, când vorbeşti despre drepturile altora. Poţi fi democrat doar de dimineaţă, dacă aşa ţi-e mai convinabil. Sau de mai multe ori pe zi, dacă este nevoie.
Poţi să lupţi pentru dreptul la opinie, dar să consideri că cei ce au altă opinie sunt infractori. Poţi fi democrat în lozinci, dar nu şi în acţini. Democraţia e foarte democratică... doar că de la democraţia până la anarhie e un pas... care unii cetăţeni RM se pare că l-au făcut...

Man is a social animal. Aristotel

Ceea ce nu necesită demostraţii sofisticate. Am fost şocată să văd cu cât entuziasm tinerii distrugeau clădirile Parlamentului şi Preşedenţiei. Probabil toată energia, care a fost acumulată timp de câţiva ani, şi-a găsit ieşire astăzi. Ce sunt sălile de sport, secţiile de arte marţiale pe lângă posibilitatea de a arăta cât eşti de puternic cu piatra în mână... Vai ce de tari au fost baieţii care pozau pe fonul clădirilor distruse. Unii chiar filmau la telefonul mobil, acei erau cei mai tari...
Priveam secvenţele şi mă gândeam că dorinţa de autorealizare zace în fiecare om, dar la unii se manifestă doar în acte de vandalism... trist...

To educate a man in mind and not in morals is to educate a meance to society. Theodore Roosevelt

Şi dacă se spune peştele se strică de la cap, atunci eu aş adresa acest proverb părinţilor protestanţilor. Nu vă supăraţi, dar omul bine educat, sau pur şi simplu educat, nu îşi va permite niciodată astfel de comportament. Chiar îmi inchipui cum unii din participanţi ai evenimentului vor veni acasă mândri, că au pus şi ei o cărămidă în temelia democraţiei, prin aruncarea unei pietre în frumoasele ferestre ale Preşedenţiei. Şi parinţii lor tot vor fi mândri, odraslele fac parte din teneretul activ al ţării. 

Taxpayers are the victims of the war against poverty. Unknown American

Şi chiar dacă părinţii nu şi-au învaţat copiii să respecte proprietatea publică – vor suporta consecinţele tot ei. Distracţia acestor tineri entuziaşti o sa le coste zeci de milioane de lei, prin intermediu impozitelor. Atunci mă întreb, dacă tot nu respectaţi legile, nu respectaţi conducerea, nu respectaţi statul, atunci respectaţi-vă măcar pe sine. 
Clădirile devastate nu reprezintă patriponiul partidului comunist, ele sunt ale Moldovei.

When individuals form a mass, the dignity of each individual is dying under the crowd’s feet. William Schwebel

Sunt convinsă că majoritatea celor ce au protestat, nici nu conştientizau ce se întâmplă. Credeau că fac parte din ceva important şi sacru, dar în realiate s-au lăsat manipulaţi. M-a mirat faptul că pe lângă cei ce faceau dezordine, era o mulţime de lume care a participat în calitate de observatori. Când mai vezi Parlamentul în flăcări? Personal nu faci nimic rău, iar curiozitatea nu este păcat mare. Şi iarăşi, mai faci nişte videoclipuri pentru youtube.
Ruşine...

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau. Alexandru Lăpuşneanu

Sloganul, care nu este echivalent şi pentu Uniunea Europeană. Câtă naivitatea trebuie să ai, ca să consideri că ridicarea drapelului UE pe Preşedenţia dărâmată îţi va aduce mai aproape aderarea mult dorită? Nici UE, nici România nu au nevoie de noi, cu atât mai mult cu aşa publicitate. Orice cetăţeam al RM, care a fost vreo dată în România ştie ce diferenţă mare e între noi. Suntem obsedaţi de uniri, alianţe şi aderări, dar nu ne dăm seama că acestea vor fi posibile doar atunci cînd vom ajunge un anumit nivel de dezvoltare şi cultură. Astăzi am realizat că am subevaluat perioda de timp necesară pentru aceasta.

Ochii plâng în televizor. Alternosfera

Imaginile din scuarul Parlamentului provoacă trei sentimente puternice: frica de violenţa mulţimii, dispreţul faţă de cei, ce s-au lăsat manipulaţi, şi ruşine de imaginea de barbari, pe care sigur o vom avea pe arena internaţională.

Manifestarea de astăzi, desigur, a fost un epizod din îndelungatele şi nesfârşitele jocuri politice ale partidelor, unde cel mai mult au avut de pierdut cetăţenii de rând. 

PS: cât de respectată poate fi persoana, care după ce îşi bate joc de o clădire de stat sub pretextul luptei pentru democraţie, scoate atent din ea un televizor şi liniştit pleacă acasă?

Tuesday, March 3, 2009

The next station is...

Очень часто наша жизнь похожа на метрополитен. 

Бывает, точно знаешь как тебе доехать в нужное место. Выбираешь линию такую-то, проезжаешь столько-то остановок и ты на месте. Правда, бывает что на твоем пути встают мелкие неприятности, давки, пробки, нервы случайных попутчиков, что может привезти к разным последствиям, от испорченного настроения, до опоздания на важную деловую встречу. Так и в жизни, ты все делаешь правильно, но не все зависит только от тебя...

Еще, бывает что ты знаешь пункт назначения, но не знаешь как туда добраться. Спускаешься в метро, и пока теряешь время на раздумья, толпа беспощадно заглатывает тебя и уносит в ненужное для тебя направление. Ты борешься или нет, и как только принимаешь решение ехать в каком-либо направлении, как ты уже мчишься с бешеной скоростью по темным тоннелям. Метро реагирует мгновенно. И тут, ты вдруг осознаешь что выбрал не ту линию, раскаиваешься, но поздно, выйти можно аж на следующей остановке... возвращаться времени нет, а переход на другую линию находиться еще через несколько станций... и ты смиряешься... а потом и вовсе отказываешься от идей двигаться к первоначально выбранной точки... потому что уже опоздал/устал/разбит/и нет смысла... Как и в жизни, сплошная цепь решений и последствий...

Картина не очень радостная. Правда, есть люди, которые даже в таком огромном муравейнике как метро, прокладывают себе верную дорогу и редко сходят с курса. Немного ловкости, и ты всегда окажешься в нужное время в нужном месте.

А если нет определенной цели, то можно просто интересно провести время наблюдая за интересными персонажами, которых в метро огромное количество... еще плеер, книга и на крайний случай сканворды. 

Каждому свое...
La La Love - Jamelia

Friday, November 28, 2008

New love, new shoes

Taxi - Dragostea Ca O Pereche De Pantofi.mp3 -

Zilele astea am auzit cântecul de mai sus, şi mi-a plăcut foarte mult paralela trasă de autorul versurilor între dragoste şi pantofi. 
Cred că fiecare din noi a avut „cea mai dragă pereche de pantofi”, la care nu a vrut să renunţe în pofida tuturor motivelor. Şi-s vechi, şi demodaţi, şi se rup permanent… dar sunt aşa de comozi, picioarele se simt fericite când îi încalţi şi pur şi simplu îs dragi sufletului. Ai amintiri frumoase legate de ei. Oare nu tot aşa e cu dragostea? Nu degeaba se spune că iubeşti nu pentru, ci în ciudă. 

Ce se întâmplă când totuşi te decizi la anumite schimbări? Pantofii vechi te-au obosit într-atât de tare cu grijile pe care le provoacă, încât îţi iei o pereche nouă, frumuşică, poate chiar mai calitativă decât cea precedentă. Dar când o încalţi, nu te simţi în apele tale, picioruşule încep să se plângă pe disconfort şi îţi ia ceva timp să te deprinzi cu formele noi. Dar şi ele se acomodează la tine, devin mai moi, mai primitoare…

Trece timpul, şi atunci când vii acasă şi te descalţi, nu mai tragi cu ochiul spre prietenii tăi cei vechi… Apoi, într-o zi te hotărăşti să-i arunci de totul, pentru că ocupă loc degeaba. Aşa cum şi dragostea trecută ocupă loc în suflet, care, posibil, ar putea fi utilizat mai eficient. Şi îţi trece… pentru că viaţa e în schimbare permanentă… e ceva natural… e…

Morală: dacă ai nevoie de schimbări, dar te temi că e prea complicat, încearcă întâi pe o pereche de pantofi… ;))